miercuri, 1 februarie 2012

Drumurile Poloniei către îndatorare

În zf de azi avem o știre minunată despre poporul prieten polonez:

Supun atenției cititorului și următoarele 2 articole despre consecințele nefaste ale organizării unor astfel de evenimente în țări unde infrastructura a trebuit construită special pentru găzduirea lor:

http://www.guardian.co.uk/world/2004/jun/16/olympicgames.athensolympics2004
http://www.dominionpaper.ca/articles/3175

din guardian:
”It could take Greece over a decade to pay back a €36bn (£24bn) deficit created in part by the ballooning costs of hosting the Olympic games in August, a top government official said yesterday”
Articolul e din 2004, puțin se știa pe vremeea aceea de criza financiară ce va lovi în 2008. Decada de care vorbea oficialul grec că va plăti datoria se pare că se transformă în niciodată foarte curând.

și alt citat din dominionpaper:
”The South African government will be spending at least US $4.1 billion by the end of the World Cup. Since 2004, when South Africa won the bid to host the World Cup, the cost to the South African public of building the stadia (and the necessary electricity, communications, roads, parking, water and sanitation infrastructure) to host the event—the most expensive item in the public’s World Cup expenditure—increased by over 750 per cent from the original budget.”

În cazul Poloniei, se spune că cei mai mulți bani provin din fonduri UE și sunt nerambursabili. Banii aceia ”nerambursabili” provin din contribuția altor state din UE (exemple mai triste: Spania, Italia, Grecia, Ungaria, România, Portugalia), bani ce de fapt au fost împrumutați. Și locuitorii acestor țări ce s-au împrumutat pentru a crea acest eveniment de tip ”circ și pâine” sunt așteptați să cheltuiască din nou pentru a se bucura de fotbal și frumusețea stadioanelor, autostrăzilor construite.

Factura o să vină, fără îndoială. Cui? Din păcate, nouă tuturor, chiar dacă nu participăm în mod direct la eveniment.

Tot acest curs al banilor este complicat tocmai pentru a nu li se opri berea în gât plebei datoare ce se bucură de circ. (vezi principiul distanței între cei ce fac legea și cei asupra cărora se aplică: - critica filmului Rabbit-Proof Fence via karamazov.ro extras: ”One of the things that so often makes government cruel is physical distance. The people who create law and the bureaucrats who interpret it are in a faraway place, well-defended against troublesome protest and remote enough not to see and feel its full effects”)

Mai jos în articolul din ZF:
”Pentru comparaţie, în aceeaşi perioadă, în România s-au construit 164 de kilometri de autostrăzi.”
traducere:
Vai ce proști suntem!

Acestă ”prostie” a noastră în a înțelege cum vine treaba asta cu banii gratis, și împleticeala majorității celor care completează formularele necesare obținerii unor astfel de fonduri mi se pare salvatoare.
Bani gratis nu există. Pentru orice ban cineva a muncit. De obicei, cel care a produs banii respectivi nu îi dă altcuiva pe gratis. Gratis îi împarte acea persoană care a furat/ luat cu forța acei bani munciți, și, după ce își păstrează partea leului, îi dă altcuiva.

E salvatoare pentru noi pentru că nu ne facem părtași la furt - sau într-o proporție mai mică - cu toate că, dacă îmi amintesc corect, contribuția României e mai mare decât fondurile absorbite, deci suntem cei care sunt furați net de UE.

Dorința exacerbată a elitelor UE de a ridica la standardul lor niște ciobani sărăntoci din fundul Europei, impunînd acest cost tot amărâților prin îndatorare, îi face să impună cu forța ”binele” lor celorlalți.

Plastic ar suna așa:
- Mă nenorocitule, de ce nu îți iei un frigider să bei berea rece? Nu ai bani? Uite aici cu 16% dobândă. Și ia-ți și casă să ai unde să bagi frigiderul, și pune-ți și curent electric, cine a mai auzit de oameni din secolul 21 fără curent.
Așa, acum muncește tot restul vieții tale pentru a ne înapoia banii, și să zici mulțumesc că te-am scos din sărăcie.
(O mică adăugire pentru dialogul Germania - Grecia. - Ahh, vrei să nu mai dai banii înapoi?!? Leneșule, nerecunoscătorule! Păi eu te-am pus să cumperi fregate franceze si arme germane de Ț miliarde ? Hmm, da eu, dar să trecem peste asta ... )

În realitate, lucrurile sunt mai complicate, unele elite ale Greciei au făcut prostiile respective, în cârdășie cu elitele europene. S-a ajuns până la urmă la situația în care nemții de rând nu mai vor să salveze Grecia - normal - , grecii de rând nu vor să mai fie salvați, însă ce te faci cu cei care dețin puterea în cele 2 țări.

am divagat. Mult.
Stop.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu