Un articol excelent de la zerohedge.
În articol se prezintă o comparație reușită între ciclurile pădurii [copacii cresc de-a valma, spațiul dintre ei se micșorează, atunci un foc mistuiește o mare parte din pădure, pe acel loc urmînd să crească alți copaci și ciclul se reia] și ciclurile economice [există o perioadă de boom, toată lumea investește, se agită, "natural" apar investițiile proaste, exagerate, apoi toate aceste prostii dispar, sunt eliminate prin faliment, din cadavrul căreia apar afaceri noi și sănatoase].
Acest model economic în cicluri este adoptat de școala austriacă de economie, și aici, recesiunea și depresia ce urmează unui avânt economic nu este privit ca ceva rău, ci ca un lucru natural, ce elimină din sistem putregaiul.
Comparația intră în multe detalii, dintre care mai amintesc unul: pompierii ce sting focul in pădure și bancherii centrali. Așa cum pompierii intervin în natură și sting focul, nelăsînd lemnele putrede și bătrâne să dispară, pentru ca mai apoi, după cațiva ani, toate aceste putregaiuri să provoace un incendiu cu mult mai devastator
decât unul normal - și care distruge și mulți arbori sănătoși , așa și bancherii centrali sting incendiile din economie nelăsînd să falimenteze afacerile putrede [bănci, imobiliare, etc...] , creînd în acest fel condițiile unui incendiu de proporții apocaliptice în viitor.
O singură idee aș adăuga și eu. Omul, ca și natura, nu poate merge echilibrat pe drumul îngust al chibzuielii, ci dă din zid in zid, exagerează diverse lucruri, când în extrema stângă, când în cea dreaptă, iar loviturile cap - zid îl forțează să nu exagereze prea tare și sa țină drumul drept. Fără a suferi când exagerăm într-o parte sau alta, am ține-o în acea direcție greșită pînă când ar deveni fatală.
