sâmbătă, 27 octombrie 2012

Aurul pe care nu îl deții fizic, nu îl deții deloc

de la zerohedge:

"Sure enough, as Dow Jones reports today, the gold, which did not belong to the banks and was merely being warehoused there (or so the fine print said), was promptly sold by these same institutions to generate cash proceeds and to boost liquidity reserves using other people's gold, obtained under false pretenses."

 Băncile din Vietnam, plăteau dividende pentru a ține spre păstrare aurul oamenilor - țineți seama că în țări civilizate se percepe un comision pentru a păstra aurul - însă, au devenit lacome și s-au utilizat de aurul respectiv pentru a face rost de cash [punînd aurul drept garanție] sau l-au vândut pur și simplu.


joi, 16 februarie 2012

America - țara oamenilor din ce în ce mai puțin liberi

 o știre uluitoare avem aici:
http://www.nccivitas.org/2012/state-inspectors-searching-childrens-lunch-boxes-this-isnt-china-is-it/
   Pe scurt, o mamă își trimitea copilul de 4 ani la grupa pregătitoare la grădiniță cu un pachețel de mâncare la el. Un inspector guvernamental decide că mâncarea copilului nu corespunde standardelor sănătoase din tabelul făcut de guvern, și a forțat copilul să mănânce și mâncarea de la cantină. Motivul era faptul că pachețelul  trebuie să includă și o legumă. Copilul s-a speriat așa de tare și de abia a gustat ceva din mâncarea de la școală. Mama explicase educatorilor de acolo că copilului nu îi place să mănânce orice, acum trebuia să explice inspectorilor guvernamentali și să își justifice modul în care își hrănește copilul.

Iar în comentarii am găsit un citat ce ar fi fost normal pe vremea lui Ceaușescu sau Stalin, însă a fost spus de Michelle Obama: "Michelle Obama said that the question of nutrition was “too important to be left up to parents” ".

Desigur, avem nevoie de cetățeni, pardon uit, sclavi, sănătoși și puternici, pentru a-i utiliza pe plantațiile patriei.

Sunt părinte, știu că e greu să crești un copil, însă un părinte e de neînlocuit. Copiii nu se cresc cu standarde, încă nu trăim o distopie. ... Încă.

marți, 14 februarie 2012

asemănări între bănci și stat

În momentul  în care cineva se revoltă împotriva unei legi nedrepte sau a unor taxe/impozite prea mari, statul vine cu motive ce înduioşează telenovelist pe orice om cu inimă: trebuie să dăm pensii la bătrânii noştrii, să mai facem niste şcoli pentru copii, folosindu-se de aceste motive pentru a-şi justifica existenţa şi agresiunea împotriva cetăţenilor săi.
Se pare că băncile s-au prins de poziţia de invidiat a statului, şi şi-au întins tentaculele peste tot în societate: gestionează fondurile de pensii, oferă împrumuturi studenţilor, împrumută statul pentru cheltuielile sale necontrolate [cea mai bună mişcare dintre toate] etc….

Şi acum, care credeţi că e vorba preferată a bancherilor: cum să nu fim salvaţi cu banii contribuabililor, vrei ca pensionarul să îşi piardă depozitul său strâns o viaţă întreagă ? om rău și fără inimă ce ești.
În societatea de azi, dacă vrei să nu participi la sistemul de făcut bine tuturor, pus la cale de stat, eşti imediat calificat om rău, antisocial şi trebuie să fii exclus din societate. Încarcerat, cel mai bine.
O analogie ar fi, într-un lagăr nazist, să ţi se spună să participi cu dragă inimă şi veselie la munca forţată ? și în caz că stai degeaba toată ziua căutînd căi de evadare să ţi se spună că eşti fără inimă şi îi lasi pe ceilalţi deţinuţi să facă toată munca.

despre frică - ameninţarea poporului cu dezastrul economic


Se ştie că, a băga frica în oameni, e o tactică foarte eficientă pentru a-l face receptiv la orice soluţie îi propui pentru a-i rezolva problemele, ei fiind dispuşi să cedeze oricât şi orice în starea în care se află.

De la începutul crizei, mesajele apocalipptice menite să bage frica în populaţie s-au înmulţit, semn că ni se pregăteşte ceva.

În acest articol vreau să exemplific câteva din multitudinea acestor mesaje şi la sfârşit să prezint cazul unei ţări ce nu s-a lăsat înspăimântată de acestea.

Cel mai recent a fost discursul prim ministrului  grec Papademos despre apocalipsa ce o să urmeze în cazul în care Grecia iese din zona euro şi nu aprobă noile măsuri de austeritate.

Boc al nostru: "România vine după trei ani de criză economică severă, după trei ani în care oamenii au fost nevoiţi să suporte măsuri dure de austeritate pentru a putea salva ţara de la colapsul economic".

H. Paulson a ameninţat că dacă TARP-ul nu trece "vor fi tancuri pe străzi" şi se va impune legea marţială.
Aproape toţi liderii din zilele noastre apelează la această metodă a unui pericol iminent în caz că voia lui nu se face.
 
Mai sunt apoi discuţiile pe care le am eu cu cunoscuţi despre libertarianism şi dispariţia statului - şi frica acestora de haosul ce se va instaura în caz că poliţia nu va mai fi în mâna statului, semn că propaganda îşi face efectul.

Iată însă că avem un exemplu de societate ce nu a cedat acestor mesaje şi nu au ieşit tancurile pe străzile lor şi nici o apocalipsă nu a venit: Islanda, nu a cedat ameninţărilor propriului guvern, şi de 2 ori a refuzat prin referendum să plătească pentru nişte bănci private.

De reţinut.

duminică, 12 februarie 2012

despre contribuabilii ce stau la căldură și se uită cum cei plătiţi de ei muncesc

domnul prim ministru declară:

"Cu primarii mai e o problemă aici şi nu mă feresc s-o spun public. E inadmisibil să treci pe străzile unei localităţi din România şi să-i vezi pe militari cum desfundă drumurile în timp ce beneficiarii direcţi, care sunt şi concetăţenii noştri, stau în casă la căldură şi asta se întâmplă şi la inundaţii şi la nămeţi. Nu se poate aşa ceva, nu putem plăti lenea la nesfârşit. E lipsă de respect pentru cei care stau stau în frig 24 de ore din 24 să dea drumul la salvări, să desfunde drumurile, să rezolve situaţiile de urgenţă, nu se poate aşa ceva".

Acest discurs trebuie repetat și înainte de a lua omului impozit, în varianta următoare:
"Nu mai vrem să își furnizăm nici un serviciu, ne-am săturat să muncim pentru dumneavoastră și să fim trataţi urât, așa că nu vă mai luăm taxe și impozite".
Așa trebuia continuat discursul premierului. Luînd taxe cu forţa și obligînd oamenii să muncească în locul celor pe care îi plătise, e foarte urât.

Să-ţi fie rușine, domnule Ungureanu.

miercuri, 1 februarie 2012

Drumurile Poloniei către îndatorare

În zf de azi avem o știre minunată despre poporul prieten polonez:

Supun atenției cititorului și următoarele 2 articole despre consecințele nefaste ale organizării unor astfel de evenimente în țări unde infrastructura a trebuit construită special pentru găzduirea lor:

http://www.guardian.co.uk/world/2004/jun/16/olympicgames.athensolympics2004
http://www.dominionpaper.ca/articles/3175

din guardian:
”It could take Greece over a decade to pay back a €36bn (£24bn) deficit created in part by the ballooning costs of hosting the Olympic games in August, a top government official said yesterday”
Articolul e din 2004, puțin se știa pe vremeea aceea de criza financiară ce va lovi în 2008. Decada de care vorbea oficialul grec că va plăti datoria se pare că se transformă în niciodată foarte curând.

și alt citat din dominionpaper:
”The South African government will be spending at least US $4.1 billion by the end of the World Cup. Since 2004, when South Africa won the bid to host the World Cup, the cost to the South African public of building the stadia (and the necessary electricity, communications, roads, parking, water and sanitation infrastructure) to host the event—the most expensive item in the public’s World Cup expenditure—increased by over 750 per cent from the original budget.”

În cazul Poloniei, se spune că cei mai mulți bani provin din fonduri UE și sunt nerambursabili. Banii aceia ”nerambursabili” provin din contribuția altor state din UE (exemple mai triste: Spania, Italia, Grecia, Ungaria, România, Portugalia), bani ce de fapt au fost împrumutați. Și locuitorii acestor țări ce s-au împrumutat pentru a crea acest eveniment de tip ”circ și pâine” sunt așteptați să cheltuiască din nou pentru a se bucura de fotbal și frumusețea stadioanelor, autostrăzilor construite.

Factura o să vină, fără îndoială. Cui? Din păcate, nouă tuturor, chiar dacă nu participăm în mod direct la eveniment.

Tot acest curs al banilor este complicat tocmai pentru a nu li se opri berea în gât plebei datoare ce se bucură de circ. (vezi principiul distanței între cei ce fac legea și cei asupra cărora se aplică: - critica filmului Rabbit-Proof Fence via karamazov.ro extras: ”One of the things that so often makes government cruel is physical distance. The people who create law and the bureaucrats who interpret it are in a faraway place, well-defended against troublesome protest and remote enough not to see and feel its full effects”)

Mai jos în articolul din ZF:
”Pentru comparaţie, în aceeaşi perioadă, în România s-au construit 164 de kilometri de autostrăzi.”
traducere:
Vai ce proști suntem!

Acestă ”prostie” a noastră în a înțelege cum vine treaba asta cu banii gratis, și împleticeala majorității celor care completează formularele necesare obținerii unor astfel de fonduri mi se pare salvatoare.
Bani gratis nu există. Pentru orice ban cineva a muncit. De obicei, cel care a produs banii respectivi nu îi dă altcuiva pe gratis. Gratis îi împarte acea persoană care a furat/ luat cu forța acei bani munciți, și, după ce își păstrează partea leului, îi dă altcuiva.

E salvatoare pentru noi pentru că nu ne facem părtași la furt - sau într-o proporție mai mică - cu toate că, dacă îmi amintesc corect, contribuția României e mai mare decât fondurile absorbite, deci suntem cei care sunt furați net de UE.

Dorința exacerbată a elitelor UE de a ridica la standardul lor niște ciobani sărăntoci din fundul Europei, impunînd acest cost tot amărâților prin îndatorare, îi face să impună cu forța ”binele” lor celorlalți.

Plastic ar suna așa:
- Mă nenorocitule, de ce nu îți iei un frigider să bei berea rece? Nu ai bani? Uite aici cu 16% dobândă. Și ia-ți și casă să ai unde să bagi frigiderul, și pune-ți și curent electric, cine a mai auzit de oameni din secolul 21 fără curent.
Așa, acum muncește tot restul vieții tale pentru a ne înapoia banii, și să zici mulțumesc că te-am scos din sărăcie.
(O mică adăugire pentru dialogul Germania - Grecia. - Ahh, vrei să nu mai dai banii înapoi?!? Leneșule, nerecunoscătorule! Păi eu te-am pus să cumperi fregate franceze si arme germane de Ț miliarde ? Hmm, da eu, dar să trecem peste asta ... )

În realitate, lucrurile sunt mai complicate, unele elite ale Greciei au făcut prostiile respective, în cârdășie cu elitele europene. S-a ajuns până la urmă la situația în care nemții de rând nu mai vor să salveze Grecia - normal - , grecii de rând nu vor să mai fie salvați, însă ce te faci cu cei care dețin puterea în cele 2 țări.

am divagat. Mult.
Stop.

duminică, 29 ianuarie 2012

Înlănțuirea păcatelor

Lanțul slăbiciunilor ce a dus la criza actuală e compus din : bănci, stat și populație. Începutul îl plasez la stat, cel care, prin politicieni, a început să promită verzi și uscate pentru a câștiga alegerile. Apoi, pentru a-și respecta promisiunile, s-a împrumutat de la bănci. Populația la rândul ei, s-a împrumutat și ea, căci unde intră o ciorbă, merge și o sarma. Șmecheria ce a făcut această petrecere posibilă a fost făcută de bănci, ce au creat bani din nimic, băgînd in datorii generațiile viitoare. Apoi, petrecerea a trecut la nivelul 2, alți politicieni au vrut să vină la putere, și au făcut promisiuni mai mari, populația i-a votat, băncile au mai luat bani din viitor, și tot așa. Acum, facturile trebuie plătite de cineva. Din păcate, și cei care nu au petrecut vor fi obligați să plătească.